Adevărul și minciuna sunt concepte controversate de când lumea, dar câți suntem atenți la subtilități? Pe orice parte învârți analiza, totul se reduce la un unghi extrem de clar, însă bine îngropat sub preșurile manipulărilor și mascaradelor de aparentă ținută morală. De când suntem copii am tot auzit să nu-ți minți părinții, să spui mereu adevărul, ca și cum “dezgolirea” în fața unui public oarecare ți-ar aduce mai multe puncte într-un concurs fictiv al acceptării și iubirii.
Ceea ce nu auzi aproape niciodată este să nu te minți pe tine însuți. Cea mai importantă persoană din viața unui om – el însuși – este legat de mic, subtil și subliminal, astfel încât să nu-și întindă aripile și să nu trăiască în deplin acord cu dorințele sufletului său. Printr-o influențare brutală, considerată eficientă din punct de vedere al societății, majoritatea oamenilor riscă să nu-și admită aproape niciodată adevărurile personale și să trăiască în acord cu ce le face inima să tresalte de bucurie.
Singura persoană din lume pe care nu trebuie s-o minți niciodată ești tu însuți! În rest, poți comunica ceea ce este necesar și suficient. Confesiunile 100% îți aparțin. Ele sunt sănătatea și fericirea ta. Adevărurile personale înțelese și asumate îți dau libertatea de a fi Stăpânul propriului Destin, de a trăi în armonie cu dorințele sufletului tău.
Cel puțin o dată în viață ai făcut ceva atât de cumplit împotriva ta încât ți s-a frânt inima în două. Azi o eroare, mâine alta, ajungi la un moment în care sufletul îți este pisat în cioburi fine și fiecare zi pe care o trăiești este o abominație. Nimic nu doare mai tare decât să te calci singur în picioare, iar de cele mai multe ori o faci pentru cele mai cretine motive:
- părerea celorlalți,
- un job care te sufocă în fiecare zi, dar la care te duci pentru că nu crezi suficient de mult în tine cât să faci ceva care te face cu adevărat fericit/ă,
- bani mulți (definește mulți!),
- faimă,
- iubirea “necondiționată” a familiei,
- o relație în care te ofilești, dar care crezi că este acceptată de societate
- și câte și mai câte. Continuați voi lista.
Dacă ești “norocos” (adică dacă te doare atât de tare încât vrei să faci o schimbare radicală) investești timp și energie pentru a te repoziționa. Vei vărsa multe lacrimi, vei pricepe ce îți dă vaca, care sunt responsabilitățile tale, cum stă treaba cu asumarea și vei ajunge la eliberare. Vei reînvăța să te iubești. Vei învăța că pe primul loc în viața ta ești tu. Vei învăța că nu-ți faci cinste dacă te minți și trăiești după niște scenarii scrise de alții pentru tine. Pas cu pas vei vedea rezultate concrete: te vei simți mai ușor, eliberat, vei depune munca necesară astfel încât să ajungi acolo unde îți dorești (real). Pentru unii poate înseamă reconversie profesională, pentru alții poate însemna antreprenoriat. Unii punem pe plan secundar tot ce ne motiva până acum și vom opta să ne ocupăm de acele lucruri considerate mărunte în raport cu ce dă bine sau e la modă (adică revenim în matca noastră de femei și bărbați, nu ființe identice, forțate la xerox).
Cum e să te trezești într-o zi și să accepți că până acum ți-ai sacrificat viața personală pentru carieră, fără nici un echilibru între cele două? Am un singur cuvânt: eliberator! Să vezi ce minuni se întâmplă când verbalizezi valorile pe care chiar le cauți într-un partener. Onestitate, blândețe, pasiuni comune versus poziție de CEO, vilă sau cine știe ce mașină? Da, se poate! Orice bun material se face/obține. Nimic nu se compară însă cu simțitul orgasmic al fiecărei nuanțe a vieții! Și, credeți-mă pe cuvânt, nu este nimic greșit în a da ședințele de corporație pe talentele specific feminine care-ți transformă casa într-un castel al iubirii. Fiecare sărutare de mână, un bună dimineața așa cum îți place ție, fiecare somn dormit unul în brațele celuilat, confortul dialogului pe temele cele mai diverse, o sărutare pe ceafă când speli vasele sau o cutie cărată pentru că este prea grea pentru tine, toate acestea și mult mai multe sunt neprețuite în comparație cu falsa impresie de putere pe care ți-o dă o funcție.
Am mai sus și o repet, viața se trăiește! Din plin. Cu onestitate față de sine, cu relaxare, fericire, fără așteptări, într-o permanetă stare de miracol.
awitchliveshere.com
Română 
English (UK)