Imaginea reală a României, în 2025, este un amestec profund contradictoriu între progres și stagnare, între aspirații europene și realități post-comuniste care persistă. Ultima imagine a României nu e una singulară, ci un colaj complexformat din mai multe fațete:
1. România profundă vs. România urbană
- Orașele mari (Cluj, București, Timișoara, Iași) se europenizează accelerat – IT, start-upuri, festivaluri, infrastructură, multiculturalism.
- Satele și orașele mici rămân adesea în sărăcie, cu drumuri proaste, spitale în ruină, școli subfinanțate și tineri plecați.
2. Diaspora – România din afară
- Aproape 5 milioane de români trăiesc și muncesc în străinătate. Mulți trimit bani acasă, alții nu se mai întorc.
- Diaspora devine tot mai influentă în alegeri, dar se simte tot mai departe emoțional de țară.
3. Politica – între populism și stagnare
- Sistemul politic e adesea perceput ca ineficient și corupt, deși există figuri reformiste.
- Alegerile sunt dominate de teme superficiale, iar extremismul crește (partide naționaliste, anti-europene).
4. Cultura – între Eminescu și TikTok
- O parte a societății încă iubește literatura, teatrul, educația clasică.
- Altă parte trăiește în realitatea influencerilor, a viralului și a divertismentului facil.
- Se simte un dezechilibru între elită și mase, între ce se promovează și ce are cu adevărat valoare.
5. Economia – stabilitate fragilă
- PIB-ul crește, dar inegalitățile sunt mari.
- Tinerii educați fug în Vest, iar cei rămași se luptă cu salarii mici și chirii mari.
- România atrage investiții, dar suferă din cauza birocrației și corupției.
Imaginea reală, în esență
România de azi e o țară obosită, dar cu potențial, prinsă între lumi:
- Vrea să fie occidentală, dar trage după ea frustrările tranziției.
- Are oameni valoroși, dar îi ignoră.
- Se salvează, adesea, prin indivizi – nu prin sistem.
Română 
English (UK)