de: Antoaneta Dohotariu:
Jacques Elias, bancherul extrem de bogat care ne-a lăsat Spitalul Elias din București, și-a donat toată averea Academiei Române. Rudele sale nu au primit nimic, doar birjarul
La început de secol XX, în fața Hotelului Continental din București putea fi văzut un domn distins, care stătea la o masă, bea cafea, citea mereu același ziar vienez, Neue Freie Presse, și se uita cu atenție la cei care treceau pe Calea Victoriei.
Era chiar proprietarul hotelului, bancherul Jacques M. Elias, prietenul și sfătuitorul financiar al Regelui Carol I, evreul de rit sefard care a reușit să strângă o bogăție uriașă având un singur principiu: “Să cheltuiești mai puțin decât câștigi”.
Deși Jacques M. Elias a primit cetățenia română abia la vârsta de 46 de ani, în anul 1880, și-a lăsat toată averea, evaluată în anul 1923 la 800 milioane de lei aur, integral Academiei Române.
Rudele sale nu au fost trecute în testament, în schimb, Jacques M. Elias nu și-a uitat birjarul, căruia i-a făcut un contract de rentă viageră.
Mai jos, informații inedite și povestea exemplară a celui mai mare și mai nobil filantrop pe care l-a avut vreodată România. Interviu cu Anca Tudorancea, lector, Centrul de Studii Ebraice, Facultatea de Litere, Universitatea București.
Jacques M. Elias, bancherul care a strâns comori pentru alții
Jacques M. Elias (1844-1923) a trăit cu puțin și ne-a lăsat extrem de mult. A dus o viață austeră, nu s-a căsătorit niciodată, nu a avut copii și, în mod explicit, a iubit foarte mult România. Într-o perioadă în care exista stereotipul bancherului evreu avar, Jacques Elias a făcut acte caritabile de o amploare fără egal în istoria României.
Bancher, industriaș, analist financiar, moșier și întemeietor al industriei zahărului din Romania, Jacques M. Elias și-a întocmit faimosul testament pe 2/15 decembrie 1914, cu 9 ani înainte să moară. Revista “Realitatea Ilustrată”, numărul din 15 august 1939, făcea inventarul bogăției moștenite de Academia Română.
La data morții, averea lui Jacques M. Elias era răspândită peste tot în lume. În anul 1939, statul român făcea încă demersuri pentru încasarea unor mari sume de bani din Grecia, Italia, Turcia și din Pretoria. Doar averea din România, estimată în anul 1923, era de aproape 150 de milioane de lei aur. Ea se compunea din: Domeniul Sascut-Berești, teren arabil și păduri în suprafață totală de 348 de hectare, moșia Dârvari, teren arabil de 348 hectare, hotelul Continental din București, hotelul Patria din București, casa și mobilierul din strada Carol 35. Prăvăliile din strada Lipscani 82 și 84, casa din Banu Mărăcine nr. 5, mobilierul hotelurilor Continental și Patria, terenurile Burilianu din Șoseaua Kiseleff. În Austria, Jacques M. Elias deținea 9 imobile în centrul Vienei, în total 1300 de camere, magazine, birouri a căror valoare estimată era de 22.798.687 lei și care produceau o chirie anuală de 342.640 lei aur” (“Opera filantropică a unui nobil binefăcător”, articol semnat S. V și publicat de revista “Realitatea Ilustrată, 15 august 1939)
În anul 1939, Elias era cel mai modern spital din Europa. Avea camere pentru două persoane, prevăzute cu instalații de purificare și răcire a aerului
Spitalul Universitar de Urgență Elias a fost înființat în anul 1936 de către Fundația Familiei Menachem H. Elias, așa cum a prevăzut în testamentul sau Jacques Menachem Elias. “În acest spital se vor primi bolnavi de ambele sexe, israeliți și de orice altă credință, se vor da consultații și medicamente gratuite”, prevedea Testamentul lui Jacques Menachem Elias.
Elias, medicamente și consultații gratuite și apartamente cu cameră de baie și terase care dau spre grădini tăiate de alei cu plopi și brăzdate de plantații de flori
“Clădirile ridicate în bulevardul Mărăști – unul din cele mai frumoase bulevarde ale Capitalei – cuprind cele mai perfecte realizări științifice în domeniul spitalicesc. Spitalul este compus din: O secțiune de sanatoriu clasa I (bolnavi singuri în cameră) și clasa II (2 bolnavi în cameră). Bolnavii de sanatoriu pot fi internați cu însoțitori. În afară de acestea, sanatoriul posedă apartamente cu cameră de baie. O secțiune de spital cu saloane de 3 până la 6 paturi pentru bolnavii gratuiți sau cu plata foarte redusă. Atât secțiunea de sanatoriu cât și secțiunea de spital posedă terase de Nord și terase de Sud, precum și toate anexele necesare unui confort modern”, (Realitatea Ilustrată 1939.“Opera filantropică a unui nobil binefăcător”,15 august 1939.
“Menachem” înseamnă „cel care consolează”, în limba ebraică. Semnificația numelui tatălui său a fost tradusă printr-o generozitate unică în istorie
“Ce l-a îndemnat pe Jacques Elias să facă această mare faptă omenească și românească? Desigur, în primul rând, marea dorință de a face bine semenilor săi. Dar mai e ceva, care poate avea semnificația unui simbol: Menachem, în limba ebraică înseamnă ‘mângâiere’. Dând spitalului numele părintelui său, pentru ca instituția să poarte denumirea “Menachem Elias”, Jacques Elias a vrut, poate, să concretizeze în acest fel semnificația gestului său. Jacques M. Elias a fost un om foarte bogat, dar un tot atât de mare filantrop, dublat de o modestie excesivă și de un patriotism românesc. Ceea ce e cam rar”. “Sub ploaia milioanelor”, articol semnat de Alex F. Mihail, publicat de revista Realitatea Ilustrată în 21 oct 1936.
„Am putut să recuperăm detalii noi despre viața și familia acestui donator despre care încă nu se știu multe lucruri”
B365.ro: În luna mai, 2023, a avut loc în aula Academiei Române sesiunea omagială Jacques Elias, unde a fost lansat volumul semnat de Felicia Waldman (conferențiar, Centrul de Studii Ebraice, Facultatea de Litere, Universitatea București), și de dumneavoastră, intitulat “Pe urmele lui Jacques Elias. Documente, imagini și mărturii ale unei istorii uitate”. Ce documente, imagini și mărturii uitate ați descoperit?
Anca Tudorancea: Volumul a fost scris la inițiativa și sub egida Fundației M.H. Elias a Academiei Române, cu prilejul comemorării a 100 de ani de la moartea lui Jacques Elias (1844-1923) și a celebrului său testament, prin care și-a lăsat întreaga avere Academiei Române. Am urmărit documentarea tradiției caritabile sefarde din care a provenit Jacques Elias, cu societățile ei de binefacere, dar și istoria familiei Elias, reperele locuirii ei în București și Viena, precum și impactul testamentului și al fundației fondate pe baza prevederilor sale. Lucrarea a necesitat un intens stagiu de documentare în arhivele Fundației Menachem Elias din București și Viena, dar și în Arhivele Naționale ale României, Arhiva Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din România, Arhiva Comunității Evreiești din Viena, Arhivele de Stat ale Austriei, Arhivele Municipale vieneze, Arhiva Universității din Viena etc. Astfel am putut să recuperăm detalii noi despre viața și familia acestui donator despre care încă nu se știu multe lucruri.
„Jacques Elias este încă o enigmă datorită felului modest în care și-a dus viața și a faptului că nu a avut orgoliul de a fi prins în relatările contemporanilor săi”
B365.ro: De ce este o istorie uitată? Ce ar trebui să știm și nu știm?
Anca Tudorancea: Jacques Elias este încă o enigmă datorită felului modest în care și-a dus viața și a faptului că nu a avut orgoliul de a fi prins în relatările contemporanilor săi. Mulți își amintesc de testamentul său ieșit din comun, dar nu și de felul cum a trăit sau de contribuția lui la dezvoltarea economiei românești prin introducerea unor industrii noi. Dacă există un stereotip al bancherului evreu avar, actele caritabile ale lui Jacques Elias sau ale altor bancheri evrei din România sunt dovada că lucrurile au stat diferit. Întreaga sa familie, dar și comunitatea evreiască în ansamblul ei, stau sub semnul datoriei de a face acte caritabile (ghemiluth chassadim) și de a ajuta pe cei în nevoie. Ar trebui să știm mai multe despre implicarea sa în modernizarea României și despre puternicele legături comerciale și culturale dintre Viena și București pe care el și familia lui le-au facilitat în mod direct și semnificativ.
„Jacques Elias a fost un foarte bun analist de investiții, motiv pentru care Regele Carol I i-a cerut adesea sfatul în probleme financiare”
B365.ro: Care a fost legătura lui Jacques Elias cu Regele Carol I?
Anca Tudorancea: Jacques Elias a fost un foarte bun analist de investiții, motiv pentru care Regele Carol I i-a cerut adesea sfatul în probleme financiare. Este posibil și motivul pentru care în jurul anului 1900 și-a cumpărat casa de pe strada Corabiei 1 (astăzi Clemanceau 1), care se afla în apropierea fostului Palat Regal (astăzi Muzeul Național de Artă a României). Regele Carol I i-a acordat, pentru marile servicii aduse ca “bancher şi întemeietor al industriei zahărului”, în numeroase rânduri, titluri de onoare şi medalii. Sora lui Jacques, Esther Elias Halfon, a fost, la rândul ei, doamnă de onoare în suita Reginei Elisabeta.
„Jacques Elias era urmașul mai multor familii bogate de evrei sefarzi (Elias, Hillel Manoach), care au deținut clădiri importante atât în Viena, cât și în București”
B365.ro: Unde a studiat Jacques Elias și cât de bogat era?
Anca Tudorancea: Jacques s-a născut în București, dar și-a împărțit timpul între capitala română și Viena, participând, în ambele orașe, alături de tatăl și frații săi, la administrarea afacerii familiei, firma dublată de bancă “Frații A.H. Elias”. A studiat la Londra, Bruxelles și Viena și s-a remarcat în domeniul finanțelor. Era urmașul mai multor familii bogate de evrei sefarzi (Elias, Hillel Manoach), care au deținut clădiri importante atât în Viena, cât și în București. În București, Jacques a locuit inițial în strada Carol nr. 35 (fostă Șerban Vodă nr. 3), apoi îl găsim o perioadă în strada Polonă 76, pentru ca din 1900 să cumpere casa din strada Corabiei nr. 1 care adăpostește actualmente Fundația Menahem H. Elias. Conform prevederilor testamentului, Fundația a păstrat și conservat mobilierul original ca un memorial al locuirii ultimului proprietar.
„Una dintre cele mai frumoase clădiri din București, care se datorează fraților Elias, este hotelul Continental. Au recompus o mică Vienă în mijlocul Bucureștiului, pe Calea Victoriei”
Anca Tudorancea: În capitală austriacă, familia Elias avea 13 imobile (dintre care astăzi se mai păstrează în posesia Fundației M.H. Elias doar 6), o parte fiind utilizate ca reședințe ale diverșilor membri, iar altele fiind închiriate. Dacă este să ne gândim la una dintre cele mai frumoase clădiri din București care se datorează familiei Elias, ar fi hotelul Continental (aflat pe locul fostului hotel Broft), la construcția căruia familia a folosit același arhitect austriac, Emil Rittern Forster, care le ridicase și clădirile impozante pe care le dețineau în centrul Vienei. Este, într-un fel, o mică Vienă în mijlocul Bucureștiului, pe Calea Victoriei. Aici se spune că una dintre puținele plăceri ale lui Jacques Elias era să stea la o masă care dădea spre stradă și să privească oamenii în timp ce bea cafeaua de dimineață și citea numai Neue Freie Presse (ziar vienez).
„Jacques Elias a obținut cetățenia română în anul 1880, pentru merite deosebite în dezvoltarea comerțului, la recomandarea personală a regelui Carol I. Impresionează stăruința lui de a obține acte românești, când ar fi putut avea foarte ușor cetățenia austriacă”
B365.ro: Cine au fost părinții săi?
Anca Tudorancea: Părinții săi, Menachem Haim Elias și Gracia Veneziana (n. Hillel Manoah), s-au căsătorit în 1832 la București, ambii făcând parte din elita comunității sefarde. Chipurile lor sunt păstrate în două tablouri care se aflau în casa lui Jacques Elias, actualmente în gestiunea Fundației M.H. Elias a Academiei Române. Aceste tablouri au fost expuse alături de o serie de alte poze dar și de mai multe acte originale în expoziția “Pe urmele lui Jacques Elias. Documente, imagini și mărturii ale unei istorii uitate”. Este interesant că frații lui și-au păstrat până la moarte cetățenia otomană, care le-a oferit în diverse ocazii protecție. Jacques însă și-a dorit cetățenia română, care era în acel moment un deziderat greu de atins. A obținut-o în anul 1880, pentru merite deosebite în dezvoltarea comerțului, la recomandarea personală a regelui Carol I. Actele atașate cererii sale de naturalizare includeau dovada că era născut în București în anul 1844, un act de proprietate din care rezultă că bunicul său, Haim Elias, cumpărase un imobil în capitala valahă încă de la 1825 și un document emis de departamentul vistieriei care certifica faptul că în 1854 tatăl lui, Menachem Elias, era supus la plata patentei de clasa I ca mare comerciant. Impresionează astfel stăruința lui Jacques Elias de a obține acte românești într-un moment dificil, când ar fi putut avea foarte ușor cetățenia austriacă.
Mai multe date despre familia Elias și conexiunile sale, pot fi găsite în arborele genealogic elaborat cu acribie de doamna profesor Felicia Waldman, conferențiar la Centrul de Studii Ebraice al Universității din București. Este o sursă importantă și inedită pentru genealogi, dar și pentru a întelege mai bine cum sunt dezvoltate afacerile și folosite rutele de comerț în funcție de legăturile familiale.
Marele Templu Spaniol, Cahal Grande, creația arh. Grigore Cherchez, a fost refăcut și cu contribuția lui Jacques Elias. Clădirea a fost incendiată de legionari în timpul rebeliunii din ianuarie, 1941. A rămas doar amintirea ei
B365.ro: A contribuit Jacques Elias la construirea Templului Evreilor Sefarzi din București, clădire care va fi devastată de legionari?
Anca Tudorancea: Marele Templu Spaniol, Cahal Grande, a fost construit în jurul anului 1819, mult înainte de nașterea lui Jacques. În 1890 clădirea a fost însă refăcută prin grijă vărului și cumnatului lui Jacques Elias, Solomon I. Halfon, sub conducerea arhitectului Grigore Cherchez, care a transformat clădirea într-un veritabil ”Atheneum” al evreilor sefarzi. Întreaga comunitate a contribuit la acest efort financiar major. De-a lungul timpului, Jacques a donat constant sume semnificative pentru diverse opere caritabile destinate comunității sefarde, pe care a și condus-o între 1913 și 1923, dar și templului spaniol sau școlii din apropiere. Din păcate, Cahal Grande a fost devastat și ars integral în timpul rebeliunii legionare din 21-23 ianuarie 1941, care a replicat ca formă și conținut ”Kristalnacht”, cu devastări și arderi de sinagogi, magazine și case evreiești.
Jacques Elias spunea, așa cum o atestă martorii epocii: “Eu am numai rude bogate. Ce rost are să le las moştenire?”
B365.ro: De ce și-a lăsat Jacques Elias toată averea Academiei Române? Este adevărat că a lăsat ceva moștenire birjarului său și nimic familiei?
Anca Tudorancea: Jacques Elias spunea, așa cum o atestă martorii epocii, “- Eu am numai rude bogate. Ce rost are să le las moştenire?…”. Și-a lăsat integral averea, evaluată în 1923 la 800 milioane lei, Academiei Române cu condiția ca aceasta să înființeze o fundație care să îndeplinească prevederile testamentare, numită Fundaţia Familiei “Menachem H. Elias“, după tatăl său (în tradiția caritabilă evreiască de a onora părinții) și nu după sine ca donator (cum se obișnuia în general). Testamentul său a produs o puternică impresie în epocă, demonstrând dragostea lui pentru România și dorința de a ajuta. Documentul juridic de donație era foarte atent compus și prevedea că dacă Academia respinge donația, aceasta să fie redirecționată spre Primăria București. În ambele variante banii mergeau mai ales spre opere caritabile și de cultură. A prevăzut donații pentru Azilul de noapte, Societatea de Salvare, Societatea pentru profilaxia tuberculozei, diferite spitale şi societăţi de binefacere, a lăsat legate pentru Facultatea de medicină, Fundaţia Universitară Carol I, pentru mai multe şcoli evreeşti şi româneşti, pentru biserici, temple israelite, câțiva rabini etc. Este adevărat că a lăsat rente viagere chiar și birjarului, funcționarilor și servitorilor săi, dar există în testament și o prevedere specială pentru ajutorarea rudelor sărace, care este activă și astăzi, deci nimeni nu a fost neglijat, așa cum demonstrează corespondeța Academiei Române cu aceste rude.
„Redactarea testamentului a fost atât de perfectă din punct de vedere juridic, încât a permis ca Fundația să-și continue activitatea chiar și în perioada comunistă, deși, evident, cu mari dificultăți și cu pierderea unor proprietăți”
B365.ro: A recuperat Academia Română toată averea? De ce l-a primit pe Jacques Elias atât de târziu, abia în anul 1995, în Academie?
Anca Tudorancea: Fundația M.H. Elias a Academiei Române, care a fost fondată în 1925, nu a reușit să recupereze toată averea lui Jacques Elias, datorită schimbărilor istorice intervenite între data redactării testamentului (1914) și data decesului (1923), inclusiv, dar nu numai, în timpul și în urma Primului Război Mondial. O parte din moșii a fost expropriată prin legea agrară românească, câteva clădiri de la Viena au devenit o povară, pentru că în loc să producă venit consumau fonduri pentru reparaţii etc. Totuși, Fundația a reușit să îndeplinească cea mai mare parte a obligațiilor asumate. Redactarea testamentului a fost atât de perfectă din punct de vedere juridic, încât a permis ca Fundația să-și continue activitatea chiar și în perioada comunistă, deși, evident, cu mari dificultăți și cu pierderea unor proprietăți. Abia după 1990, majoritatea au reintrat în patrimoniul său. Gestul simbolic prin care Jacques Elias a fost numit membru onorific al Academiei Române este legat de comemorarea a 70 de ani de la înființarea Fundației.
La vremea sa, Spitalul Elias a fost considerat una dintre cele mai moderne și mai înzestrate unități spitalicești, care „nu are pereche în Europa”
B365.ro: Care este istoria spitalului Elias?
Anca Tudorancea: Oamenii credincioși menirii fundației și memoriei lui Elias, precum Emanoil Pantazi, au făcut eforturi supraomenești ca să îndeplinească acest obiectiv, mai ales că în anii 1930 recesiunea a diminuat drastic fondurile pentru construcție. În anul 1934, au început lucrările de construire a Spitalului pe un teren în suprafață de 12.000 metri pătrați. Construcțiile cuprindeau trei secțiuni, și anume: ambulatorul cu spital de urgență, spitalul propriu-zis de medicină internă cu o capacitate de 150 paturi și sanatoriul cuprinzând 48 paturi. Numărul paturilor putea fi ridicat, în timp de război, la 500. La acestea se adăuga un număr mare de încăperi mobilate pentru locuințele personalului medical, administrativ și de serviciu. La 15 noiembrie 1938, a fost pus în funcțiune ambulatorul, pentru că la începutul anului 1939 să se deschidă porțile spitalului și sanatoriului, aducându-se astfel la îndeplinire cea mai important obligație impusă Fundației, prin testamentul marelui filantrop și patriot, Jacques Elias.
“Camerele bolnavilor – de câte două persoane – erau prevăzute cu sisteme de avertizare, cu instalații de ozonificare, purificare și răcire a aerului, cu aparate de radio etc”
Anca Tudorancea: La vremea respectivă, Spitalul Elias a fost considerat una dintre cele mai moderne și mai înzestrate unități spitalicești, care „nu are pereche în Europa”. Spitalul era prevăzut cu secțiuni speciale de hidroterapie, fizioterapie și electroterapie; de asemenea, existau nouă laboratoare speciale pentru necesități practice și științifice. Camerele bolnavilor – de câte două persoane – erau prevăzute cu sisteme de avertizare, cu instalații de ozonificare, purificare și răcire a aerului, cu aparate de radio etc. Întrucât o asemenea unitate modernă necesita cheltuieli mari, s-a hotărât ca, în spital, taxele de întreținere și medicamentele să fie reduse, adeseori gratuite, iar în ambulator, consultațiile și tratamentele, precum și medicamentele, să aibă același regim. În schimb, la sanatoriu, serviciile să fie producătoare de venituri, ca și la secțiile de hidro, electro și fizioterapie, laboratoare, radioscopie etc. Spitalul Elias, cu toate anexele sale și înzestrarea ultramodernă, a costat 130 milioane lei în total.
“Așa cum i-ar fi plăcut lui Jacques Elias să vadă, camera de urgență de la Elias este deschisă oricui, “bolnavi de ambele sexe, israeliți și de orice altă credință”
Anca Tudorancea: Printre medicii care au făcut parte din prima garnitură a spitalului semnalăm pe: Sergiu Stoicescu, Ion Făgărășanu, C.C. Dumitriu, V. Tomescu, C.C. Parhon, D. Bagdasar ș.a., iar ca medic director, pe D. Danielopolu. Fundația a sprijinit activitatea spitalului pentru ca toate prevederile testamentare să fie îndeplinite. Din păcate, poziția și mărimea spitalului au atras atenția Misiunii Militare Aeronautice Germane din 1940 până în 1944 și respectiv, Armatei Sovietice în perioada 1944-1948 și, drept urmare, a fost rechiziționat. Alte presiuni au fost exercitate asupra Fundației și Academiei în perioada comunistă pentru trecerea spitalului în proprietatea statului, dar și în perioada post 1989 confuziile fac ca spitalul să ajungă în subordinea Ministerului Sănătății și chiar al Ministerului Apărării Naționale. În prezent, Spitalul Elias asigură asistență medicală Președenției României, Parlamentului, Guvernului, Academiei Române și altor ministere și instituții așa cum este prevăzut în statutul spitalului. Dar, așa cum i-ar fi plăcut lui Jacques Elias să vadă, camera de urgență este deschisă oricui, “bolnavi de ambele sexe, israeliți și de orice altă credință”.
B365.ro: În afară de Spitalul Elias care sunt realizările lui Jacques Elias?
Anca Tudorancea: Spitalul Elias este o expresie a viziunii lui Jacques Elias, care a prins viață datorită executorilor săi testamentari. O altă dorință a sa a fost crearea unui liceu cu profil agro-industrial, care a fost construit cu ajutorul Fundației chiar în perioada comunistă în localitatea Sascut Târg (jud. Bacău). Din 1997 acesta s-a numit Grupul Școlar Agricol ”Jacques M. Elias”, iar din 2012 se numește Liceul tehnologic ”Jacques M. Elias”. Documente ale Fundației atestă că, practic, întreaga așezare Sascut a fost construită de Jacques Elias. Aici se află, printre altele, și fabrica de zahăr, naționalizată în 1948.
“Dintre toate locurile unde am fost pe urmele sale, în Viena și București, cel care a lăsat o impresie puternică asupra mea a fost mormântul său din cimitirul vechi sefard din Viena”
B365.ro: Ce reprezintă pentru dumneavoastră acest unic personaj din istoria noastră?
Anca Tudorancea: Jacques Elias este un nume reper în istoria comercială modernă a României. Dintre toate locurile unde am fost pe urmele sale, în Viena și București, locul care a lăsat una din cele mai puternice impresii a fost chiar mormântul său din cimitirul vechi sefard din Viena unde este înmormântat alături de fratele său, Abraham și cumnata sa, Pauline. Deși a murit la București, în testament își exprimase dorința de a fi înmormântat alături de familie, în locul pregătit chiar de el. Un monument de marmură albă cu influențe maure, cu coloane ornamentate, se află la capătul unui șir de morminte de granit. Alături de numele său stă scris un mic epitaf în limba ebraică, germană și română.
Tags: jacques eliasspitalul elias din bucurești Antoaneta Dohotariu
https://b365.ro/
Română 
English (UK)